Zilele trecute, in timpul plimbarilor mele prin Timisoara, m-am gasit uimit la trecere prin piata Sf. Gheorghe de o muzica cu care nu eram prea obisnuit. O muzica cu tenta pariziana, dar cu putin condiment de Balcani. Parca nu era ceva cu care sa fiu obisnuit pana acum in zona aceasta a orasului.
Am facut o pauza din plimbarea mea si am luat loc langa acordeonistul care isi aprinsese o tigara. Am aflat despre el ca se numeste Brailean, ca a facut ani multi de puscarie si ca acum canta pe strazile Timisoarei, ca sa isi poata intretine copilul si pe dumnealui. Imi povestea cu mandrie ca “la autorizatie mi-au zis <<pai, daca esti cantaret sa te auzim!>> Am scos acordeonul si mi-au dat autorizatia pe loc.”
Nu la fel de mirat, dar la fel de placut surprins am fost cand l-am auzit ieri in Piata Operei din Timisoara. M-am oprit langa el sa il ascult si sa vad care sunt reactiile oamenilor. Am vazut tineri valsand pe muzica lui, am vazut oameni care zambeau trecand pe langa el si am vazut ca muzica lui face oameni sa isi descreteasca fruntile.
“Am facut multa puscarie. M-am saturat. Am fost prost, trebuia sa ma apuc de muzica demult” – Brailean, februarie 2017
Salutari baietilor de la Politia Locala, pentru ca au fost vigilenti cu legalitatea in care se afla cantaretul nostru; dar au fost totusi intelegatori si i-au explicat ce inseamna aceasta (autorizatie) si unde are voie sa cante mai exact.
Jurnalul unui fotograf – Lumini si umbre
