E mai mult negru in mine, decat imi place sa recunosc,
il tin concentrat in piept, il protejez de plansul primaverii
ca pe un puc de hochei adus cu masina blindata din iad
cum sa ma cunosc cu adevarat, cand din oglinda ma priveste mereu altcineva?
diminetile sunt toate la fel, doar mastile pe care le port difera
pocitanii bizare ma sufoca in somn si toate au chipul meu
transpir si nu ma mai recunosc, dar tu mai stii cine esti de fapt?
surprind lame de cutter in loc de dinti, toate zambetele sunt o insulta
am invatat sa pictez noaptea in alb, dar am uitat sa astup raul care-mi creste inauntru
pe gura imi ies monstri care ma separa de mine insumi
si ma impart in sferturi de om despre care nu stiu sa va povestesc nimic
Jurnalul unui fotograf – lumini si umbre
In luna martie rasar carbunii pe obraji! Este un fel de a spune ca lucrurile nu sunt mereu asa cum par, ca oamenii isi ascund adevaratul eu si ca nu se mai cunosc nici macar pe ei insisi. Nu imi place sa generalizez, insa cred ca fiecare dintre noi a descoperit, macar o data, monstrul din sine. Poate nu chiar acum, dar intr-o zi toti ne intrebam cine suntem cu adevarat.
Extras din articolul “In martie rasar carbunii pe obraji! Un pictorial exclusiv semnat Flavius Neamciuc”, scris de Andrei Forte.
Multumiri catre Silviu Pasca care si-a pus barba la bataie!
Masca e realizata de un foarte talentat artist, Lucian Pfeifer.
