Un portret și încă ceva

Când fixez cadrul unui portret, simt că am puterea de a contura o realitate în doar câteva secunde. O acțiune rapidă, cu mișcări scurte, dar ferme. Lumina îmi este dalta cu care sculptez dealurile bărbiei, umbrele formează șanțurile râurilor ascunse sub ochi, iar cu un sigur gest pot porni o avalanșă albă și strălucitoare, sub forma unui zâmbet.

Iubesc portretele, mai ales pe cele spontane, improvizate, care îmi dau ocazia să simt responsabilitatea creației, să-i simt greutatea care îmi apasă mintea. Am fost la Jazz TM și m-am întâlnit cu astfel de lucrări. Deși, în final, sunt doar un vizitator privilegiat prin lumea lor, a oamenilor pe care îi fotografiez.

Be first to comment

4 + twenty =