Trebuia doar sa merg acolo, sa fac fotografii la repetitiile celor de la Subcarpati + Orchestra si sa fac in asa fel ca ele sa ajunga cat mai repede la destinatie, dar lucrurile aveau sa stea cu totul si cu totul altfel.
I-am gasit stand in ploaie in fata salii de repetitii, incruntati…
…concentrati la ceea ce urma…
…fericiti ca se intampla.
Iar dinspre fereastra se auzea frumos tambalul, asa ca am urcat ca sa ii gasesc cu privirea, in continua incantare a auzului, pe Mircea…
… si pe Claudia, care isi acorda vioara.
I-am lasat sa isi continue pregatirile si am coborat inapoi la locul de tigara.
Am gasit entuziasm pe fetele tuturor.
Iar undeva, feriti, am gasit oameni care se pregateau cu meticulozitate.
Revenind in sala, am gasit zambete pe fetele oamenilor.
A fost extraordinar momentul in care au inceput sa cante! In acel loc mic, destul de inghesuit, am avut ocazia sa am muzica aproape, sa o aud si sa o simt de parca eram cu ei pe scena. Am vazut si am simtit emotia artistilor.
De dragul fotografiei.
Oameni pe care ii vedeti mai rar.
Nu pot sa nu intrerup povestea fotografica, pentru ca trebuie sa va spun ca sentimentul pe care il ai atunci cand, in sala in care te afli, oriunde iti intorci privirea gasesti artisti pe care ii admiri pentru munca lor, nu poate fi descris in cuvinte.
Coincidentele ca acestea sunt atat de frumoase.
Ma bucur mereu cand am ocazia sa fac parte dintr-un proiect interesant, un proiect care vrea sa adune la un loc oameni frumosi si talentati, care nu fac altceva decat sa incerce sa faca lumea mai buna.
Pentru ca Mircea spunea ca nu are rost sa stam seriosi la poza.
Mi-as fi dorit sa pot sa va spun mai multe despre seara asta, dar nu cred ca sunt in stare sa fac asta prin cuvinte. Pot doar sa va spun ca experienta va fi, cu siguranta, (cel putin) la fel de misto si peste o saptamana, la PLAI. Programul il gasiti pe www.plai.ro . Ne vedem acolo!
Jurnalul unui fotograf – Lumini si umbre
