Dimineata zilei de luni ne gaseste pe un drum catre o tara pe care nu o cunoastem atat de bine pe cat ne-am dori. Desi e doar al doilea cel mai mare oras din Cehia, l-am numit “Brno, capitala”, pentru ca, vreme de mai multi ani, aici fost capitala istorica a Moraviei.
Dupa ce am trecut de granita Romaniei, am vazut o alta lume. Sosele mai bune, spatiul verde de pe marginea soselei ingrijit, cu o absenta a gunoaielor si foarta multa padure – un lucru care, in perioada aceasta a anului, se evidentiaza foarte puternic prin acel verde crud. Incet, incet, gandindu-ne la diferenta dintre Romania si Ungaria, am ajuns in Budapesta, un oras care pe mine ma impresioneaza de fiecare data cand il revad. Am poposit la reprezentata Canon pentru mici reparatii la aparatul lui Razvan.
Reprezentanta Canon Ungaria
piece of Budapest
Green fields – Photo – Abi Socaci
Clean power
Photo – Razvan Riscuta
Razvan cel vesel
Trees in Hungary – Photo Razvan Riscuta
Ghidati perfect de GPS, am trecut si prin capitala Slovaciei, Bratislava, ajungand in final in Cehia, in Brno. Aici sentimentele au inceput sa devina confuze si ciudate, gasind in acest oras un lucru care imi dadea senzatia de deja-vu. Vedeam urme ale unui stat socialist, influenta marelui URSS. Cladirile gri si unele lucruri facute doar ca sa fie facute au demonstrat ca Brno, desi e un oras atat de frumos, vine, totusi, de sub un jug care nu a lasat prea mult loc mandriei si spiritului national. Am gasit aici un oras ploios si rece. Mult mai rece decat vremea pe care am lasat-o acasa.
Bratislava by car – Photo – Abi Socaci
Asa ca ne-am cazat. Si apoi am dat buzna sa mancam, ca niste oameni lihniti dupa 7 ore de drum ce eram. Apropo, daca aveti ocazia sa mancati in Brno, neaparat sa incercati branza murata!
Iar acum, satui fiind, eram pregatiti sa plecam, prin ploaie, la un concert de zile mari: Ibrahim Maalouf. Asteptari, asteptari…
Dupa concert am facut cinste, intampinand ziua mea. Deh, am imbatranit frumos anul acesta! Apropo, nu stiu daca v-am spus ca simpaticii mei prieteni, Alexandra si Cristian, mi-au facut cadou un tricou cu care m-au plimbat prin tot orasul si pe care scria in ceha “Ahoj Brno, astazi este ziua mea”, eu fara sa am habar ce anume inseamna.
Photo Cristian Sitov
Photo Cristian Sitov
Jurnalul unui fotograf – lumini si umbre
