Ploaia noastră de vară e epică. Cad îngeri în loc de picuri. Își întind aripile la uscat în grădină și ies la party. Eu fac jaloane printre fotomodele în club. Mă abțin cu greu să mă uit prea insistent în stânga și în dreapta. Mă feresc de orice sărut care m-ar putea fura. Aș ceda măcar din complezență, dar nu-i încă momentul.
O caut pe ea, cea care resuscitează vise ucise când se mușcă de buze. Și nu-i nimic intimidant în asta.
E aproape ora trei și oamenii explodează în sincron. Unda de șoc face podeaua să trepideze. Orașul trăiește pe întuneric. Deasupra, stelele fumează trabuc. Nu trebuia să am îndoieli că ea se va afla în centrul ciclonului. Până acum doar credeam că știu ce înseamnă să te afli în pericol. Dansează ca un uragan. Îmi ia întreaga lume pe sus. Cu toate astea, am găsit liniște la 120 BPM.
Pe mine cum o să mă salvezi?
Iluzia alegerii mă calmează, deși, cu siguranță, ea e cea care m-a ales. Mă las în brațele ei ca într-un hamac cu personalitate, care mă leagănă până transpir. Orice se poate întâmpla când mă închide în ochii săi. Mor de dorul ei până face o piruetă. Îmi pot juca destinul în milioane de variante, dar privind-o sunt sigur că o să fac alegerea potrivită. Cât timp rămânem împreună vara durează veșnic.
#epicvara
Andrei Forte
