Sâmbăta trecută mi-a zâmbit. O știu pe de rost. Pot să-i recit fiecare capitol. Își poartă povestea pe piele. E mândră și liberă ca o avalanșă. Din femeia asta răsar trandafiri după ce adoarme, iar eu i-am văzut. Ochii de pe corpul ei nu plâng, se furișează printr-un tunel către suflet unde devin scântei. Am învățat să citesc simboluri dintr-o limbă pierdută privind-o.
Mai ști cum se scrie “te iubesc”?
Sunt sute de oameni în jurul nostru, dar mă pot preface că suntem singuri. Vreau să o văd dansând până ne prăbușim împreună în pat ca o cometă. Un shot de Jäger, două shot-uri. Trei. Ar fi drăguț să pună Dj-ul „Acele”. S-ar asorta cu noi. Oricum părem suspecți. Uneori cred că locul acesta o face să-mi spună adevărul și e atât de frumoasă în timp ce se întâmplă totul.
Rămâi unde ești. Nu te-ai mai dus de pe buzele mele.
Se uită în altă parte pentru un moment. Cutreieră lumea din priviri dar se întoarce mereu acasă. Când călătorește se eliberează de o parte mai veche din sine. O uită cu tuș în locul în care durerea e acum un surâs. Vara asta e o mantra pe care îmi vine să o repet la nesfârșit și a început de la ea. Sâmbăta asta mi-a zâmbit când ne-am trezit. Mi-a spus că sunt un tatuaj care o acoperă ca o pătură la răsărit.
#epicvara #covermeinmagic
Andrei Forte