Îmi place iarna, mereu mi-a plăcut. Urmăream cu admirație cum natura se dezgolește și se lasă acoperită de un strat de atingeri reci. Ieșeam curios de plăcerea ei, doar să o privesc prin ceața aceea groasă, să închid ochii și să-mi aud zgomotul propriu în liniștea ei. Zâmbetele sunt mai sincere, fercirea mai aprinsă, fiecare grimasă ajunge să se simtă pe piele.
E destul de devreme, lumina e perfectă și mă ajuta să prind cadre interesante. Așteptam, însă, sunetul care scutură perfecțiunea aceea a gheții, ceva care să taie amorțeala prelungită a naturii. Așteptam râsetele copiilor. Nu sunt singur aici și până la urmă, nici nu mi-aș fi dorit, doar în iarnă e ușor să ajung la mine. Privesc, acum, jocul copiilor ghidați de supraveghetori atenți. Văd cum privirile încărcate cu grijă aburesc ochelarii, cum vorbele țintesc cu precizie primii pași pe pârtia de ski. Se alătură peisajului câțiva părinți. Lipsiți de griji, iubeau și ei iarna.
După o zi pe pârtie, în care fiecare moment a prins un contur, seara ne surprinde. Copiii sunt deja în paturi, s-au bucurat de căldura ceaiului, de săruturile părinților și de poveștile aventurilor din ziua care tocmai a trecut. Pare că timpul este și el puțin amorțit, să-mi intre în fotografii exact din unghiul care îl aranjează. Nu știu dacă o face pentru mine sau pentru oamenii taberei de ski, dar totul este perfect.
Te aștept, împreună cu monitori atestați, pe pârtie. Promit că voi lăsa iarna să-ți vorbească. Din 15 decembrie, până în 21, ne puteam bucura de zile cu plimbări montane, ski, snow tubing și de jocuri la cabană. Ai timp până în noimebrie să-mi spui dacă ajungi, dar cel mai bine ar fi să-l suni direct pe Alexandru Șeitan: 0731 349 994.
