Am trecut, weekendul acesta, printr-un set de poze din Berlin, care m-a făcut să-mi amintesc de discursul lui Jeremy Rifkin, referitor la existența unui „vis european”. Știu că situația în Europa, în acest moment, este dificilă și probabil este din ce în ce mai greu să ne imaginăm un echilibru în viitorul apropiat. Însă nu despre aceste lucruri aș vrea să vorbesc, ci despre libertatea pe care noi, europenii, prin prisma valorilor culturale și a istoriei, o înțelegem într-un mod cu care am putea să ne mândrim.
Așa cum Jeremy Rifkin identifică, pentru noi libertatea se referă la „incluziune, diversitate, sustenabilitate, un trai de viață calitativ, un echilibru între muncă și timp liber, drepturi sociale, drepturi universale și pace”. Noi, europenii, tindem către aceste lucruri, iar urmele evenimentelor istorice sunt, de fapt, lucruri care ne reprezintă. Nu ceea ce s-a întâmplat ne caracterizează, ci modul în care am asimilat efectul, ne-am asumat responsabilitatea și am reacționat, felul în care istoria ne-a atins.
Europa este un mozaic cultural, iar căderea zidului Berlinului a însemnat redarea vocii umanității. Nimic nu este pierdut, atât timp cât nu ni se interzice aparteneța, atât timp cât avem libertatea de a face parte din orice comunitate. Responsabilitatea noastră este aceea de a avea grijă ca impactul nostru în societate să fie unul pozitiv, să creștem și să ne dezvoltăm sustenabil, să ținem visul în viață. Fără viziune, drumul se înfundă, un alt zid se construiește.
