Te port cu mine în fiecare zi, însă de data aceasta a fost diferit. Orașul a fost diferit. Se simțea prin noi, prin oamenii care zâmbesc purtați de povestea iernii. Fericirea se ascundea în urmele pașilor hazlii, în atingerile reci ale zăpezii, care îți înroșesc pielea, în colțul privirii apărute de sub căciula trasă pe ochi și printre degetele înghesuite în buzunar.
Aerul rece ne trezește din orice am fi făcut, din zilele pe nesimțit trecute, din răsărituri pierdute sau din dorințe de frici înghițite. Suntem iar noi, visători și curajoși, călători ai munților de visuri. Timpul înghețase, iar eu am reușit să surprind un oraș dezgolit de gânduri apăsătoare, acoperit de emoții sincere și calde.
În ochii mei, vei rămâne așa…
